... ce este important pentru mine si vreau sa impart cu voi.

marți, 25 februarie 2014

Diana Valeria Sorescu. 25.02.1987 - 06.11.2013. Si mereu in sufletul nostru...


Draga mea,

Este 25.02.2014. In dimineata asta ar fi trebuit sa pun mana pe telefon si sa iti spun “La Multi Ani, Dianita, cum e la 27?” si tu sa imi raspunzi, razand, pun pariu, “ Cum sa fie, fata, cum ma stii, sunt la fel.”. Dar NU... Nu am cum sa te sun, nu sunt telefoane sus, in cer. Totusi, sunt convinsa ca ma vezi, stii ce iti scriu, ne auzi, esti undeva... Ca si tine, cred in viata de dupa.

Imi programasem in minte ca astazi o sa fii cu noi la lansarea cartii tale. S-a amanat putin, dar va avea loc. Si esti cu noi oricum. Si ultima ta rugaminte a fost sa fim 3000 pe blog odata cu lansarea site-ului. Acum ai site lansat, ai 11.000 de oameni care te citesc online si vei avea o carte. Toate intamplate fara prezenta ta fizica. Cred ca plangi de emotie, frecandu-ti mainile, mahnita ca ai plecat prea devreme si totusi, bucuroasa ca sunt multi oameni care tin la tine, chiar daca nu toti au stiut sa arate. Tu sa ierti, stii ca suntem supusi greselii.
http://dianacuvanilie.ro/

Intreaga luna noiembrie, dupa ce ai plecat, am scris pe nerasuflate pagini in care m-am descarcat de socul celor intamplate si de frica. Tu stii, te-am rugat din prima zi sa nu vii sa ma sperii. Am dormit multe nopti cu lumina aprinsa. Stateam singura in casa si ma gandeam permanent la tine. Ma gandeam ce frumoasa erai in sacoul albastru, dormind cu zambetul pe buze. Parca ne spuneai tuturor sa stam linistiti, ca tu esti bine. Mi-a fost mult timp frica sa nu te asezi pe pat, langa mine, sa it simt mana pe umar... Stiu exact ce mi-ai fi spus: “Ralu, stai linistita, asa a vrut Dumnezeu”… Noiembrie a trecut, Decembrie a trecut, Ianuarie la fel... Nu ai venit sa ma sperii, dimpotriva, am ras impreuna in somn. Asta imi demonstreaza inca o data ca exista viata si dupa moarte. Tu stii de noi si de ceea ce gandim despre tine.

Initial, nu am vrut sa scriu pe blog, apoi mama ta mi-a spus ca i-ar placea sa postez ce simt si ce gandesc, pentru ca vrea sa citeasca. Apoi m-am gandit si eu ca te vreau in paginile mele virtuale, unde imi astern ganduri si trairi de tot felul. Cati ma vor intelege? Cati vor crede ca Dumnezeu a vrut, nu stiu exact din ce motiv, sa stam de vorba o groaza in ultima ta seara? Nu mai vorbisem de aproape o luna, am vazut reclama la periuta Oral-B si am zis ca “nu mai tine, trebuie sa ii spun Dianei ca ma gandesc mereu la ea cand vad reclama”. Si asa a inceput o lunga conversatie.... Imi scriai replica dupa replica, am ras, ne-am intristat, ne puneam sufletul pe tava asa cum nu mai facusem noi doua de mult. Si la un moment dat, nu ai mai scris nimic. Eu scriam acolo mult, scriam intruna, cum stii ca fac eu. Nu ai mai raspuns si am crezut ca ai adormit. Erai atat de obosita… De fapt, tu…

Tu poti sa intelegi ca eu nu inteleg? Poate cineva sa imi spuna de ce caut explicatii chiar si acum, chiar si acolo unde nu sunt sau de ce a trebuit sa pleci? Crede-ma ca astept sa scrii. Sunt constienta ca ai plecat, dar eu tot astept sa scrii de undeva, sa apara ceva pe site, sa trimiti pe o cale speciala. Nu au acolo, sus, macar o masina de scris si niste foi, ca sa le scrii, sa le parfumezi cu vanilie si sa le dai drumul?

Te-ai fi asteptat ca atatia oameni sa se gandeasca cu drag la tine? Si nu, nu cred ca este doar pentru ca nu mai esti, fizic, cu noi ci pentru ca asa suntem noi, oamenii, prosti. Si imi asum ca spun asta. Credem ca avem totul pentru vesnicie, ca meritam din plin tot ce ni se da, ba chiar si mai mult de atat. Nu suntem in stare sa spunem o vorba buna sau sa oferim un zambet din motivul ca “mie nu mi-a zis nimeni ceva frumos, eu de ce sa zic”. Ne pierdem in cliseele zilnice si uitam ca lucrurile cu adevarat importante, vesele si mai ales triste, se intampla cand te astepti mai putin si cat ai clipi din ochi. Astia suntem. Si apoi ne pare rau si ne trec prin minte sute de ganduri care incep cu “ce-ar fi fost daca”.

Pentru mine, Diana, ai plecat ca o lectie. Pe langa imensa durere si golul pe care l-ai lasat, eu cred ca nu este nimic intamplator. Ai asternut lectii de viata pe foi virtuale si ai coborat din “carusel” tot ca o lectie, pentru toti cei care au ramas in urma ta. Lectie sa avem mai multa grija de noi, sa nu fim superficiali, sa nu credem ca totul ni se cuvine, sa nu credem ca tot ce avem si pe cine avem nu se poate pierde intr-o clipa… Viata e un carusel, ne urcam si asteptam. Vrem sa fim mereu sus, nu ne place cand coboram, apoi, daca facem eforturi pentru inca o tura, suntem iar sus. Si totusi... nu noi conducem caruselul. Viteza si numarul de ture sunt stabilite inainte ca noi sa urcam prima data, suntem doar niste participanti... In fata unui astfel de moment, cum este plecarea ta, niciun indemn de genul “traieste clipa” sau “nu lasa pe maine ce poti face azi" nu mai este un cliseu. 


Il rog pe Dumnezeu sa te aiba in paza si lumina lui vesnica. Te rog pe tine sa privesti cu intelegere si zambetele tale dragalase catre noi. Eu iti trimit un pupic din ala apasat (specialitatea ta) si stiu ca intr-o zi o sa ne revedem si o sa mancam din nou, ca pe vremuri, cu Irina Loghin pe fundal, varza calita cu mamaliga coapta. (ciudata viata asta, ma uitam in arhiva noastra de conversatii, pe 17.04.2012 ne plangeam de programele incarcate, care nu se potrivesc ca sa ne vedem si ti-am spus, in gluma, ca intr-o viata viitoare poate reusim sa mai mancam mamaliga coapta impreuna. Se pare ca asa va fi.)


Ramas bun, Dianita, vesnic in sufletul nostru si in paginile tale cu piper si vanilie!



LATER EDIT: Pe 30.05.2014 s-a lansat cartea "Diana cu Vanilie - The Book".
Despre carte, evenimentul de lansare si sentimentele pe care mi le-a provocat am scris in postarea Sentimente si ganduri... Lansare carte "Diana cu Vanilie - The Book"

14 comentarii:

  1. Ce frumos! un suflet minunat transformat intr-un inger..........care de acolo de sus, priveste si se bucura pentru dragostea impartasita de prietenii ei dragi! Sper, de fapt sunt conviinsa ca acolo sus ea salasuieste intru-un loc plin de flori colorate si de mult soare , un loc bun , pentru oameni buni !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu sunt convinsa ca se afla intr-un loc frumos si linistit. Si ne priveste, ne aude, zambeste...

      Ștergere
  2. UN OM sensibil scrie unor OAMENI sensibili despre un alt OM sensibil! PACAT ca acel om despre care se scrie nu mai e printre noi AZI! DUMNEZEU sa te odihneasca acolo sus, DIANA! In loc de LA MULTI ANI azi de ziua ta , spun celor care au cunoscut-o si nu numai LA MULTI ANI , sa traiti si sa o pomeniti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi vine sa pun mana pe telefon, mi-a venit toata seara sa fac asta, coplesita de reactiile atator persoane la postarea mea. As fi sunat si as suna si acum, sa aud eu cine raspunde la numarul ei, sa spun orice. Ma gandesc la ea si ii aud perfect vocea si tonalitatea in urechi.

      Ștergere
  3. Cat de frumos ai scris!
    Nu o stiam pe Diana nici macar virtual, dar textul tau e asa bine scris si asa emotionant incat mi-au dat lacrimile.
    Intr-adevar e o lectie pentru noi toti, foarte inspirational tot ce ai scris.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Dorina, pentru cuvintele frumoase. Cand lucrurile sunt spuse/scrise din suflet pentru suflet, cred ca se simte. Continui sa cred, in (probabil) naivitatea mea, ca oamenii mai pot fi uniti de sentimentele marturisite sincer, de bunatate si de vorbele spuse din suflet.

      Ștergere
  4. exista viata dupa moarte!eu am avut o gramada de fobii-care in traducerea libera a psihiatrilor denota frica de moarte.aveam de cutremur,de avion,de vibratii,metrou.In urma unui accident am fost in coma 6 ore.Si da, exista viata dupa moarte,si nu,nu esti singur.Rude ,prieteni vin sa te ajute.e asa o liniste sufleteasca,nu mai e frig,cald,urat,frumos,nu te doare nimik,nu iti este sete,nu ai decat un sentiment de liniste sufleteasca.eu ma uitam de undeva de sus cum se chinuiau pe langa mine cu perfuzii,tot felul de aparate,si ma gandeam,de ce se zbat atat cand aici e asa de bine.a venit bunica mea si mi-a intins mana cu o calduraaa..am vrut sa ma duc sa o iau in brate,ceva ca un fulger ne-a despartit si m-am trezit din coma perfuzata toata,intubata,nu aveam putere nici sa respir singura.un doctor din germania mi-a spus"bine ai revenit intre noi".bine?!!ma dureau toate particelele din mine.dar de atunci vb cu bunica mea daca adorm cu gandul la ea,sau cu alte suflete dragi mie care s-au dus.mama mea e geloasa pe mine ca o visez si vb cu bunica-mama mamei.mi-a disparut instant frica de moarte,am fost acolo,e bine,oameni,e foarte bine.Mi-au disparut toate fobiile ,ba am mai luat si lectii de zbor cu avionul.cei care va indoiti,nu va fie teama,ei dragi sunt sus si o sa va intampine si e tare multa liniste ,caldura,lumina dumnezeiasca in suflet.pt ca atat mai e sufletul despovarat de problemele corpului si ale mintii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ilinca, sunt convinsa si eu, asa cum era si Diana, ca exista viata dupa moarte. Cred in experienta ta din perioada de coma si, intr-un fel, ma bucur pentru tine. Probabil acum ai o si mai mare liniste in privinta a ceea ce te va astepta atunci cand viata ta se va incheia si nu iti va fi frica niciodata de moarte. Cred ca este tare bun sentimentul asta pentru un om, de-a lungul vietii lui. Si ma bucur ca ti-ai depasit fricile. Multa liniste, bucurie si sanatate iti doresc!

      Ștergere
  5. Te felicit draga Elena pentru gandurile minunate pe care le-ai scris despre prietena ta... se vede limpede cat de mult o iubeai, si cred ca gestul tau iti va fi intors inzecit, pentru ca nimic nu trece in viata... totul se transforma si primim in fapt ceea ce suntem, bunatate, invidie, iubire... Tu esti numai iubire si dedicare. Cum a plecat Diana dintre noi ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana-Maria, trebuie sa recunosc faptul ca de Diana nu m-a legat niciodata o prietenie din aceea stransa, in care sa vorbesti des si sa te vezi des si sa stii totul unul despre celalalt, insa de fiecare data cand am avut ocazia sa vorbim sau sa ne vedem, au fost momente foarte placute. Am fost cunostinte bune si colege de serviciu si, uneori, confidente. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Diana se confrunta in fiecare toamna a ultimilor ani cu o tuse cronica, pentru care lua anual acelasi tratament. De data asta s-a simtit putin mai rau, insa a amanat sa mearga la medic. De fapt, era o pneumonie atipica, care a blocat-o pe loc, in seara zilei de 06.11.2013, in timp ce vorbea cu mine pe internet... Dumnezeu sa o aiba in paza lui!

      Ștergere
  6. buna!spune-mi, te rog, de unde pot cumpara cartea? o astept de ceva timp...
    Ramona 0724561849

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna! Cartea Dianei nu a fost lansata inca. Si noi abia o asteptam. Lansarea va avea loc in primavara si cu siguranta voi scrie pe blog despre lansare, despre carte si multe alte detalii. Eventual, o sa iti dau si un mesaj pe telefon. Zi frumoasa!

      Ștergere
    2. Ramona, cartea s-a lansat. O poti cumpara din orice librarie mai mare, din orice magazin al editurii ALL si mai ales online, de aici http://www.cumparaocarte.ro/diana-cu-vanilie-book. Te rog sa imi confirmi ca ai primit mesajul meu. Seara frumoasa!

      Ștergere
  7. Sarut mana, Raluca!Ma bucur ca ai cunoscut unul din sufletele minunate ale Romaniei! Tocmai am terminat de citit cartea "Diana cu vanilie" acum 3-4 zile cand eram in Romania. Sufletul meu este sensibil la cuvintele Dianei, ptr ca"cuvintele sunt vii" zicea Diana. Am plans si am zambit citind si recitind cartea (compilatie a unor articole scrise pe blogul ei). Dar cel mai mult am plans caci acest suflet minunat nu mai este printre noi. Si inca mai plang cand recitesc anumite fraze..."Viata e o lectie. Tu ce-ai invata de la ea?","Esti suma alegerilor tale". Mi-a placut ca spunea ca sufletul capata mangaiere prin duhovnic. A vorbit despre lucruri reale care se intampla intre un barbat si o femeie, a scris foarte delicat despre iubire, despre "te iubesc", despre singuratate, despre femeile rele, bune etc. Simt ca am pierdut un suflet nespus de frumos si asa ma doare, dar ma doare cel mai mult ca nu am stiu de existenta cestui suflet preaminunat. Am cautat totul despre ea, dar nu am gasit multe informatii. Stiu ca s-a dus la Domnul pe 6 noimebrie 2013, cand eu deja eram in Uk si atunci nu cercetam stirile. Acum dupa aproximativ 4 ani cand am citit cartea ei, inima mea este alta. Mesajul Dianei pentru mine este sa fiu bun, dar sa am si demnitate. Am sesizat ca ea traia iubirea intr-un mod eminescian, tin minte ca zicea ca crede in dragoste for ever, si stunci cand am citit aceste cuvinte mi-am dat seama ca nu sunt singur, ca exista Diana care gandeste ca si mine. In fine, rugamintea mea este una sincera VREAU SA STIU MAI MULTE DESPRE ACEST SUFLET MINUNAT. Cred ca ar trebui sa ne rugam zilnic pentru ea. Daca primesti acest mesaj Raluca te rog sa-mi dai un semn. Dumnezeu sa iti odihneasca sufletul tau nevinovat Diana!

    RăspundețiȘtergere