... ce este important pentru mine si vreau sa impart cu voi.

miercuri, 31 decembrie 2014

Rezolutii 2015 + Urarea mea pentru voi, de Anul Nou


In fiecare an mi-au atras atentia articole de tipul “rezolutii pentru anul urmator”. Fie ca erau scrise pe site-uri “de femei”, pe platforme web cu mesaje motivationale sau pe bloguri culinare, mereu majoritatea acelor randuri mi-au parut impersonale. Sau, daca nu impersonale, oricum randurile parca nu transmiteau, parca erau scrise de dragul de a fi scrise si nu tot ce se prezenta acolo era realizabil.

2014 a fost un an plin de neprevazut pentru mine. Slava Domnului, mai mult in sensul bun al cuvantului. Si am avut multe de invatat. Asadar, mi s-a parut potrivit sa va trimit un mesaj de sfarsit de an alaturi de rezolutii pentru 2015. Sunt dorinte, planuri si obiective de indeplinit in anul urmator si cred ca unii dintre voi vor rezona cu ele. 


Asadar, dragii mei prieteni si cititori, va doresc ce imi doresc si mie: un An Nou echilibrat, cu sanatate. Un 2015 in care sa fiti surprinsi placut de oamenii dragi si de rezultatele muncii voastre. Un an in care sa aveti rabdarea sa gasiti rezolvari problemelor care pot fi rezolvate si intelepciunea sa intelegeti ca nu toate problemele isi pot gasi rezolvare. Unele, pur si simplu se rezolva de la sine, cu timpul.

Cat despre rezolutiile pentru 2015, in anul urmator eu…

… o sa am mai multa grija de sanatatea mea, trup si suflet. Mai multa grija la ce mananc, mai mult sport, mai putina suparare pentru lucruri a caror rezolvare nu tine direct de mine. Ar cam trebui sa merg de 2 ori/saptamana la sala si sa mananc mai multe fructe;
… o sa gatesc mai des si mai sanatos. Si o sa invat sa fac cele mai delicioase prajituri si supe crema. Am de acum toate ustensilele necesare. Timp suficient imi mai trebuie;
… o sa fiu mai blanda cu mine. Asadar, o sa ma auto-stresez din ce in ce mai putin si o sa rezolv doar ceea ce se poate rezolva. Sper sa nu ma mai poticnesc cu zecile de minute in situatii care se dovedesc fara iesire;

… imi voi organiza mai bine timpul si sarcinile, in special in timpul liber, astfel incat sa nu mai simt presiunea aia nebuna, senzatia ca sunt contra cronometru permanent si ca niciodata nu termin tot ce am de facut. Asa o sa ajung si sa nu mai aman lucruri pe care, de fapt, le pot face imediat;
… o sa incerc sa inteleg ca oamenii care fac rautati, ironii, jigniri nu le fac pentru ca duc un razboi cu mine sau cu cei din jur, ci pentru ca de fapt duc un razboi cu ei insisi. Frustrarile lor nu trebuie sa fie si ale mele;
… o sa invat sa spun si NU;
… o sa continui sa ma impac cu mine. Adica o sa continui sa nu port ranchiuna nimanui, indiferent de rautatea pe care mi-o face. Practic asta de mai bine de 1 an, mai intens in ultimele luni chiar, si stiu cat de eliberat si de mandru de tine te simti atunci cand nu simti nevoia sa urasti omul care iti face o rautate, mica sau mare. Poti doar sa simti intelegere, resemnare, mila. Dar nu ura, ranchiuna, dorinta de razbunare. Este tare bine, te simti usor, simti ca nu ti-e frica in fata lui Dumnezeu;
… o sa ies sa ma plimb pe jos, cel putin 20 de minute, in fiecare weekend, fara scop si fara tinta. Doar de placere, ca sa respir aer curat si sa privesc oamenii pe strada;
… voi termina de citit cele 5 carti ‘de suflet’ care ma asteapta cuminti de cateva luni;
… voi fi atenta la cheltuieli si voi incerca sa strang toti banii de care am nevoie pentru inca una dintre destinatiile mele de vis;
… o sa imi sun mai des prietenii si rudele. In ultimul timp am sunat rar, nu le-am mai lasat mesaje nici pe Facebook, etc. Eu, care as fi vorbit cu orele si scriam mereu cate un mesaj de LMA personalizat prietenilor virtuali. Am avut senzatia ca nu am ce sa le spun interesant despre mine, dar de fapt nu despre asta e vorba. Chiar si 1 minut in care sa saluti si sa trimiti un gand bun este de ajuns;
 
... o sa fiu mai atenta la oamenii din jurul meu. Chiar si de la cei rau intentionati ai, pana la urma, ceva de invatat;
... n-o sa ma mai implic in prietenii trecatoare, interactiuni din obligatie sau conversatii inutile;… o sa investesc timp, munca si bani in dezvoltarea mea personala pentru ca, in final, sa pot indeplini cea mai mare dorinta a mea din ultimii ani;
... o sa ies mai des in oras si o sa rad cu gura pana la urechi si o sa dansez pana ma dor picioarele. Iar dimineata o sa ma trezesc cu zambetul pe buze, langa omul pe care il iubesc;
... o sa petrec mai mult timp cu oameni care ma fac sa zambesc si care cred in mine.




Aici se incheie lista mea - ‘Rezolutii 2015’. Astept cu mare interes sa imi spuneti daca se regasesc in ea si dorinte ale voastre. Si, pana cand veti incepe sa le indepliniti, ar fi bine sa intrati in 2015 cu zambetul pe buze, indiferent unde si alaturi de cine v-ati afla! Sper ca stiti deja unde petreceti, iar daca vreti sa mergeti cu prietenii la o petrecere de Revelion organizata in restaurant, am inteles de la colegii mei din tara ca mai sunt cateva locuri libere la fiecare hotel Continental. Eu merg in varf de munte si recunosc ca mi-e frica de asocierea drum seara + serpentine + zapada + ger. Macar nu conduc eu!

O lungesc cam mult, nu-i asa? Cu mare drag si cu multumiri pentru cele 27.000 vizite, va spun LA MULTI ANI! Ne vedem scriem la anul :)


sâmbătă, 18 octombrie 2014

Despre mancare buna si nu numai

Toti cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca imi place mancarea, sunt foarte pofticioasa si reusesc sa ma relaxez total atunci cand gatesc. Ce poate afla oricine ma vede, daca ma prinde cand mi-e foarte foame, este ca nu prea mai leg cuvintele cum trebuie si devin 100% aiurita :)) Acum aflati si voi, dragi cititori care intrati pe blogul meu din ce in ce mai mult (multumeeeeesssc!!!)

Spre bucuria mea, pasiunea pentru mancare buna va fi hranita intens, timp de o saptamana intreaga. Si asta deoarece Continental Hotels Romania organizeaza in perioada 20-26 octombrie cea de-a 13-a editie a evenimentului culinar "Saptamana Romaneasca"!

Este vorba despre o saptamana intreaga cu mancare romaneasca, dulciuri autohtone si muzica traditionala, in hotelurile Continental din Bucuresti, Arad, Sibiu, Oradea, Targu-Mures, Suceava si Drobeta Tr. Severin! (mai jos, cateva imagini de la "Saptamana Romaneasca 2013" de pe profilul Pinterest Continental Hotels)

Si uite asa m-am vazut nevoita, si vai ce rau (nu) mi-a parut, sa rasfoiesc pagini de oferte/sa fac postari/sa redactez articole/sa comunic online cu si despre mancare romaneasca! Lucrand la promovarea eventului am avut ocazia sa cunosc niste oameni minunati, care au acceptat sa fie parteneri media si sa sustina initiativa Continental. Multumesc, pe aceasta cale, Cristina Sauciuc - foodstory.ro, Oana Zidaru - DivaHair.ro, Petre Dordea - infotravelromania.ro, Dan Dragos - oradeainimagini.ro si Cosmin Mociofan - sibiu100.ro! Mi-ati facut activitatea mai usoara si m-ati facut sa zambesc!

saptamana romaneasca continental hotels
Sa revenim la bucatele noastre, la propriu. Abia astept sa inceapa saptamana cu mancare buna, 100% romaneasca, si sa incerc ceva nou in fiecare zi. Voi manca la restaurantul hotelului Hello** si m-am gandit deja ce voi lua in zilele urmatoare: parjoale moldovenesti, varza a la Cluj, fasole cu ciolan afumat, bulz ardelenesc si ciorba radauteana. Intr-una din seri voi merge si la Grand Continental*****, sa incerc alaturi de o prietena draga deserturi 'ca la bunica acasa', adica placinte cu mere/nuci/dovleac si galuste cu prune. Yummmmy!!!

Din absolut toate meniurile din tara, daca as fi putut sa ajung saptamana viitoare peste tot prin Romania, preparatele pe care le-as fi ales ar fi fost: hribi picanti, stufat de miel si alivenci in Arad; ciorba de porc ardeleneasca, muschi de porc sibian si placinte in Sibiu; ciorba de perisoare cu rosii, toros (varza cu carne) si mere coapte cu nuca si miere in Oradea; saramura de crap si papanasi in Drobeta; bors moldovenesc si tochitura bucovineana in Suceava; ciorba de lascute cu ciolan afumat, papricas de pui, pastrama de berbecut si minciunele in Targu-Mures. Vaaai, deja imi joaca si ochii si mintea feste in fata monitorului :)) Trebuie sa ma opresc, altfel dau iama in cel mai apropiat hipermarket si fac vanzari record, apoi fac un record si la stat in bucatarie! :))

Atat va mai spun: daca locuiti in unul dintre orasele mai sus mentionate si vreti sa mancati bucate romanesti alese, intr-un decor pe masura, aveti aici toate detaliile http://bit.ly/1tsUYNT     Bineinteles, pentru orice intrebare, imi puteti lasa un comentariu mai jos.

Va pup, va doresc un sfarsit de saptamana minunat si o imaginatie culinara cat mai bogata!






joi, 18 septembrie 2014

Multumesc, OZ!


Statisticile imi spun ca, desi nu am mai scris de 4 luni, pe blogul meu intra aprox 150 de oameni in fiecare saptamana. Merit eu asta, cand scriu atat de rar si comunic asa sporadic cu voi? Va multumesc din suflet!

Postarea de astazi este despre prietenie, ajutor, respect si multumire. Inainte de toate, vreau sa va spun ceva la care m-am gandit foarte mult in ultimele luni si care se potriveste perfect cu povestea de mai jos, si anume: un prieten adevarat nu trebuie sa fie langa tine zilnic, nici sa vorbesti cu el/ea zilnic, nici sa stiti pana la ultimul detaliu unul despre celalalt...


IN SCHIMB un prieten adevarat este cel care, desi nu ati mai vorbit de o saptamana sau doua, te ajuta cand ai nevoie, iti da cele mai bune sfaturi cand pui mana pe telefon sa il suni, iti zambeste si profita la maximum de cele cateva ore petrecute impreuna cand va intalniti!!! In locul sutelor de momente identice si, la un moment dat, transformate in obisnuinta, eu aleg momente rare, dar de fericire maxima, in care ma bucur nespus de prietenii mei!

Asa m-am bucurat si pe 7 septembrie de prietena mea Oana care, fara sa se gandeasca prea mult, a venit la mine sa ma faca frumoasa draguta! Nu ne mai vazusem de luni de zile, nu mai vorbisem la telefon de o saptamana cred si vorbeam doar pe Facebook, DAR, cand a venit, s-a ocupat cu mare interes de mine, am recuperat rapid informatiile cu care ramasesem in urma si m-am simtit tare, tare bine rasfatata si aranjata de ea!

Tutorial Diva Hair
Ti-amintesti ce frig era?

OANA ZIDARU, draga mea OZ si Oani, buna mea prietena (mai intai colega de serv, apoi sefa, apoi iar colega si acum doar prietena buna).....ITI MULTUMESC pentru prietenia din ultimii 5 ani, in care am facut multe lucruri frumoase, am adunat o multime de amintiri, ne-am facut promisiuni, ne-am spus secrete si mi-ai fost de ajutor de atatea ori!!!

Postarea asta este pentru tine, despre tine si despre noi doua in imagini (2009-2014)
Mi-e asa de draga poza asta...
Colectia ta, la Absolutely Fabulous! Me proud!!!
Opera ta, 100% 
Voiai tu o poza in ochelari :))
Una dintre cele mai frumoase poze cu tine... Cei 2 racusori!!!


Girls Night Out



Concert Bon Jovi :)

Joie de Vivre :D  Miss u all!

Mixing business with pleasure


Sf. Ion - Remember?

Lansare Comunitatea Fashionistelor!!!

Revelion. Mi-e dor de Isabel!
Make-up and hairstyle by Oana Zidaru :)

Iti multumesc pentru ca esti TU si, cel mai recent, iti multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt minunat!


vineri, 30 mai 2014

Sentimente si ganduri... Lansare carte "Diana cu Vanilie - The Book"...




Tin in mana un bon fiscal. Pe el scrie DIANA CU VANILIE. Atat si nimic mai mult. Un om, un nume drag, un blog de suflet, o carte si un pret langa. Nu as fi crezut vreodata ca o sa ma pot uita impietrita la un bon fiscal...
Nu e ca si cum nu as fi crezut vreodata ca Diana nu poate publica o carte. Dar este exact cum nu vreau sa cred ca tin in mana cartea ei, pe o punga cu editura ALL si un nenorocit de bon fiscal cu numele ei si atat. Un vis indeplinit fara cea care l-a visat....

Am fost in seara asta la Romexpo, la Bookfest, unde "Diana cu Vanilie - The Book" s-a lansat. Nu as fi lipsit pentru nimic in lume, iar intregul moment a fost frumos, emotionant, delicat, rascolitor... Va invit, din suflet, sa cautati cartea in librarii si in magazinele Editurii All sau sa o cumparati online de aici.

Inca nu am trecut peste noaptea aia nenorocita si ziua de dupa mai ales. Ultima mea conversatie cu Diana a fost si ultima ei conversatie pe lumea asta. Scriu din nou insetata sa vorbesc despre ea, sa ma exprim, sa ma descarc...simt iar frica aia din prima saptamana dupa ce a plecat, cand simteam ca se misca prin casa pe langa mine. Este clar, lansarea asta mi-a mangaiat sufletul, dar mi-a readus si teama aia ciudata, senzatia ca ii aud perfect vocea si rasul. Sper din nou sa nu ma sperie in timpul noptii, ba chiar ma tem ca nu o lasam sa se odihneasca gandindu-ne atat de mult si intens la ea.

Oricum, de fiecare data cand ma gandesc la Diana, iar asta se intampla zilnic de 6 luni incoace, fiecare moment incepe si se incheie cu acelasi crez, cu aceeasi lectie:
Suntem urmariti de neprevazut din momentul in care ne nastem, iar in locul Dianei puteam fi EU, puteai fi TU, poate fi oricine, oricum, oricand. Este un adevar crunt in fata caruia avem dreptul sa ne simtim mici si neputinciosi, insa suntem obligati sa fim puternici, capabili, atenti, sinceri, constienti de ceea ce suntem si mai ales, constienti de faptul ca nimic si nimeni in lumea asta nu este pentru vesnicie.

Suntem obligati, insa cati dintre noi reusesc sa schimbe ceva in viata lor dupa asa o tragedie? Dupa o astfel de pierdere trebuie sa invatam ceva, unii dintre noi ar vrea sa fie mai buni, mai bine organizati, mai atenti la sanatatea lor, mai implicati in viata celor dragi....

Cati dintre noi au schimbat ceva in viata lor, reflectand in urma tragediei Dianei? Mi-e teama ca putini. Unde ne indreptam, Doamne? Ce se intampla cu noi?

sâmbătă, 8 martie 2014

Ganduri pentru MAMA. De 8 martie si in fiecare zi...

Draga MAMA,

Anul acesta 8 martie vine, pentru noi doua, cu o incarcatura ceva mai mare decat in anii anteriori. Asa ca m-am gandit sa iti scriu o scrisoare putin mai "altfel", in spatiul meu virtual, atat de important pentru mine.

Stiu ca nu am ce sa iti cumpar cadou de ziua ta de mama. Ceea ce iti doresti tu cu adevarat si ne dorim impreuna nu poate fi cumparat. Dumnezeu ne va ajuta. Insa, din mii de motive pentru care TE IUBESC, pot sa le aleg pe cele mai importante, pe care tu sa le citesti cu atentie si sa le recitesti cand vei simti nevoia si pe care multi alti copii din lumea asta le vor intelege gandindu-se la mama lor. Sau la bunica lor.

MAMA, iti multumesc si TE IUBESC pentru ca...

... m-ai nascut si ai pus in mine, inca din prima mea zi, toate dorintele, sperantele si gandurile tale frumoase. Sper sa pot sa ti le implinesc, pas cu pas.

... in zile cand ai tot dreptul sa fii obosita, suparata sau vulnerabila, gasesti putere pentru toti 3 la un loc.

... te pui de multe ori pe locul 2 in favoarea mea sau a lui tati, iar tu nu te superi pentru asta, ci dimpotriva, esti multumita ca ai putut sa faci un mare bine pentru una dintre persoanele pe care le iubesti cel mai mult.

... faci eforturi fizice si financiare pentru mine, chiar si atunci cand ai tot dreptul sa spui "pauza".

... muti muntii din loc. Nu la propriu, insa eu asa simt. Aproape orice dorinta mare a mea este indeplinita si cu ajutorul tau, iar asta, am invatat in timp, nu este o forma de rasfat neaparat, ci dragostea de mama pentru copilul ei. Singurul ei copil, in cazul de fata.

... au fost momente, cand, sunt sigura, as fi picat intr-o prapastie sau as fi ales un drum gresit daca nu ai fi fost tu langa mine.

... m-ai invatat si ma inveti ce inseamna sa fii corect, echilibrat, curajos, rabdator, chibzuit.

... in toata nebunia asta pe care o traim, unde oamenii vin si pleaca din viata noastra, unde prietenia se vinde la colt de strada, unde iubim, dezamagim si iertam, tu ai fost mereu langa mine, dispusa sa ma asculti, sa ma sfatuiesti, sa ma ajuti, sa repari impreuna cu mine ce era "spart".

... gasesti solutii rapide pentru orice lucru care mie mi se pare imposibil: pete groaznice, ceva zgariat sau rupt, un lucru pe care l-am uitat acasa, ceva de reparat in timp record, o informatie utila in gospodarie. Deja mi s-a intiparit in minte: nu stiu ceva, dar sigur stie mama. Ea se pricepe la tot. Si culmea, fata ei are numele blogului "Despre Tot". Trebuia sa scrii tu, mami.

... imi faci masaj chiar si cand ti se inchid ochii de somn. Dar tu nu te lasi, pentru ca stii ca spatele meu este vai de el si are nevoie de mainile tale bune.

... duminica, cand plec la Bucuresti, faci 3 feluri de mancare si un desert in doar cateva ore. Cum reusesti?

... ai rabdare si placere sa te joci cu parul meu si ies fel si fel de cocuri si impletituri.

... faci cele mai frumoase surprize si cele mai originale cadouri.

... iti place foarte mult sa iesi cu mine in oras si sa (ne) facem poze.

... ai inventat, de-a lungul anilor, zeci de porecle si alinturi cand ma strigi. Chiar si asa, nu te lasa, pentru ca, stii bine, ai concurenta serioasa!

... datorita tie si lui tati am sentimentul placut de apartenenta. Stiu a cui sunt si ce valori pretuiesc, stiu cine ma iubeste cel mai mult pe lumea asta si in sanul carui grup pot veni oricand, ca sa fiu primita cu bratele deschise.

... ai fost, esti si vei fi mereu pentru mine un model: corecta, onesta, iubitoare, obiectiva, altruista, ambitioasa, capabila oricand de sacrificii pentru mine si familia noastra.


La Multi Ani, MAMA! Pe final, asculta cantecul cu care te-am bucurat toata copilaria mea, ani la rand, in fiecare zi de 8 martie.

marți, 25 februarie 2014

Diana Valeria Sorescu. 25.02.1987 - 06.11.2013. Si mereu in sufletul nostru...


Draga mea,

Este 25.02.2014. In dimineata asta ar fi trebuit sa pun mana pe telefon si sa iti spun “La Multi Ani, Dianita, cum e la 27?” si tu sa imi raspunzi, razand, pun pariu, “ Cum sa fie, fata, cum ma stii, sunt la fel.”. Dar NU... Nu am cum sa te sun, nu sunt telefoane sus, in cer. Totusi, sunt convinsa ca ma vezi, stii ce iti scriu, ne auzi, esti undeva... Ca si tine, cred in viata de dupa.

Imi programasem in minte ca astazi o sa fii cu noi la lansarea cartii tale. S-a amanat putin, dar va avea loc. Si esti cu noi oricum. Si ultima ta rugaminte a fost sa fim 3000 pe blog odata cu lansarea site-ului. Acum ai site lansat, ai 11.000 de oameni care te citesc online si vei avea o carte. Toate intamplate fara prezenta ta fizica. Cred ca plangi de emotie, frecandu-ti mainile, mahnita ca ai plecat prea devreme si totusi, bucuroasa ca sunt multi oameni care tin la tine, chiar daca nu toti au stiut sa arate. Tu sa ierti, stii ca suntem supusi greselii.
http://dianacuvanilie.ro/

Intreaga luna noiembrie, dupa ce ai plecat, am scris pe nerasuflate pagini in care m-am descarcat de socul celor intamplate si de frica. Tu stii, te-am rugat din prima zi sa nu vii sa ma sperii. Am dormit multe nopti cu lumina aprinsa. Stateam singura in casa si ma gandeam permanent la tine. Ma gandeam ce frumoasa erai in sacoul albastru, dormind cu zambetul pe buze. Parca ne spuneai tuturor sa stam linistiti, ca tu esti bine. Mi-a fost mult timp frica sa nu te asezi pe pat, langa mine, sa it simt mana pe umar... Stiu exact ce mi-ai fi spus: “Ralu, stai linistita, asa a vrut Dumnezeu”… Noiembrie a trecut, Decembrie a trecut, Ianuarie la fel... Nu ai venit sa ma sperii, dimpotriva, am ras impreuna in somn. Asta imi demonstreaza inca o data ca exista viata si dupa moarte. Tu stii de noi si de ceea ce gandim despre tine.

Initial, nu am vrut sa scriu pe blog, apoi mama ta mi-a spus ca i-ar placea sa postez ce simt si ce gandesc, pentru ca vrea sa citeasca. Apoi m-am gandit si eu ca te vreau in paginile mele virtuale, unde imi astern ganduri si trairi de tot felul. Cati ma vor intelege? Cati vor crede ca Dumnezeu a vrut, nu stiu exact din ce motiv, sa stam de vorba o groaza in ultima ta seara? Nu mai vorbisem de aproape o luna, am vazut reclama la periuta Oral-B si am zis ca “nu mai tine, trebuie sa ii spun Dianei ca ma gandesc mereu la ea cand vad reclama”. Si asa a inceput o lunga conversatie.... Imi scriai replica dupa replica, am ras, ne-am intristat, ne puneam sufletul pe tava asa cum nu mai facusem noi doua de mult. Si la un moment dat, nu ai mai scris nimic. Eu scriam acolo mult, scriam intruna, cum stii ca fac eu. Nu ai mai raspuns si am crezut ca ai adormit. Erai atat de obosita… De fapt, tu…

Tu poti sa intelegi ca eu nu inteleg? Poate cineva sa imi spuna de ce caut explicatii chiar si acum, chiar si acolo unde nu sunt sau de ce a trebuit sa pleci? Crede-ma ca astept sa scrii. Sunt constienta ca ai plecat, dar eu tot astept sa scrii de undeva, sa apara ceva pe site, sa trimiti pe o cale speciala. Nu au acolo, sus, macar o masina de scris si niste foi, ca sa le scrii, sa le parfumezi cu vanilie si sa le dai drumul?

Te-ai fi asteptat ca atatia oameni sa se gandeasca cu drag la tine? Si nu, nu cred ca este doar pentru ca nu mai esti, fizic, cu noi ci pentru ca asa suntem noi, oamenii, prosti. Si imi asum ca spun asta. Credem ca avem totul pentru vesnicie, ca meritam din plin tot ce ni se da, ba chiar si mai mult de atat. Nu suntem in stare sa spunem o vorba buna sau sa oferim un zambet din motivul ca “mie nu mi-a zis nimeni ceva frumos, eu de ce sa zic”. Ne pierdem in cliseele zilnice si uitam ca lucrurile cu adevarat importante, vesele si mai ales triste, se intampla cand te astepti mai putin si cat ai clipi din ochi. Astia suntem. Si apoi ne pare rau si ne trec prin minte sute de ganduri care incep cu “ce-ar fi fost daca”.

Pentru mine, Diana, ai plecat ca o lectie. Pe langa imensa durere si golul pe care l-ai lasat, eu cred ca nu este nimic intamplator. Ai asternut lectii de viata pe foi virtuale si ai coborat din “carusel” tot ca o lectie, pentru toti cei care au ramas in urma ta. Lectie sa avem mai multa grija de noi, sa nu fim superficiali, sa nu credem ca totul ni se cuvine, sa nu credem ca tot ce avem si pe cine avem nu se poate pierde intr-o clipa… Viata e un carusel, ne urcam si asteptam. Vrem sa fim mereu sus, nu ne place cand coboram, apoi, daca facem eforturi pentru inca o tura, suntem iar sus. Si totusi... nu noi conducem caruselul. Viteza si numarul de ture sunt stabilite inainte ca noi sa urcam prima data, suntem doar niste participanti... In fata unui astfel de moment, cum este plecarea ta, niciun indemn de genul “traieste clipa” sau “nu lasa pe maine ce poti face azi" nu mai este un cliseu. 


Il rog pe Dumnezeu sa te aiba in paza si lumina lui vesnica. Te rog pe tine sa privesti cu intelegere si zambetele tale dragalase catre noi. Eu iti trimit un pupic din ala apasat (specialitatea ta) si stiu ca intr-o zi o sa ne revedem si o sa mancam din nou, ca pe vremuri, cu Irina Loghin pe fundal, varza calita cu mamaliga coapta. (ciudata viata asta, ma uitam in arhiva noastra de conversatii, pe 17.04.2012 ne plangeam de programele incarcate, care nu se potrivesc ca sa ne vedem si ti-am spus, in gluma, ca intr-o viata viitoare poate reusim sa mai mancam mamaliga coapta impreuna. Se pare ca asa va fi.)


Ramas bun, Dianita, vesnic in sufletul nostru si in paginile tale cu piper si vanilie!



LATER EDIT: Pe 30.05.2014 s-a lansat cartea "Diana cu Vanilie - The Book".
Despre carte, evenimentul de lansare si sentimentele pe care mi le-a provocat am scris in postarea Sentimente si ganduri... Lansare carte "Diana cu Vanilie - The Book"

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Culoarea anului 2014 + Ce culori se poarta in primavara

Anul acesta, Pantone America, autoritatea internationala in stabilirea culorilor dominante din media si fashion, implineste 50 de ani. Si nici nu se putea o aniversare mai frumoasa decat cu niste super topuri si combinatii de culori care celebreaza ultimii 50 de ani din moda si mass media.

Afla care este culoarea anului 2014, ce culori se poarta in moda din primavara 2014 pentru femei si barbati, care au fost culorile anului in fiecare dintre ultimii treisprezece ani!

Param Pam Paaaam :)

Culoarea anului...... Orhidee Radianta (Radiant Orchid)

Specialistii Pantone au ales "Orhidee Radianta" drept culoarea anului 2014 pentru ca simbolizeaza curiozitatea, imaginatia, curajul, creativitatea si originalitatea, adica exact caracteristicile atribuite anului care tocmai a inceput.

Deja imi imaginez tinute minunate cu nuante de mov, lila, purpuriu, roz prafuit... Nuante de farduri superbe si, daca ma gandesc putin, potrivite chiar pentru orice nuanta de iris... Decoratiuni de interior si pereti colorati in cele mai feminine si delicate nuante...

Iar sigla si fundalul site-ului al carui Redactor Sef sunt, Amelie.ro, sunt dominate exact de aceste culori. Minunat!



Ce culori vor domina podiumurile si tendintele fashion in primavara 2014, pentru femei?


Bleu ca de gheata (Placid Blue), lila veritabil (Violet Tulip), verde menta (Hemlock), gri porumbel (Paloma), maro nisipiu (Sand), galben frezie (Freesia), roz piersiciu (Cayenne), portocaliu cuminte (Celosia Orange), albastru pur (Dazzling Blue) si movul culorii anului - orhidee radianta (Radiant Orchid)

P.S. Din nou verde menta??? Ma bucur ca sunt aici si 3 culori preferate ale mele, de cand ma stiu - portocaliu, galben si albastru. In rest, mov si lila mi se par foarte versatile, bleu si verde menta pot schimba complet o tinuta,piersiciul este o nuanta foarte placuta, incaltamintea de culoare nisipie imi place la nebunie, iar gri poate fi si el inclus in tinute foarte elegante.


Barbatii nu sunt uitati. Iata ce culori vor domina moda masculina in primavara 2014!




Dupa cum vezi, 7 nuante sunt comune intre moda masculina si cea dedicata femeilor, iar celelalte nuante care ar fi putut fi comune sunt modificate printr-o usoara racire, "masculinizare" a nuantei.

Cei de la Pantone ne amintesc si care au fost culorile simbol ale ultimilor ani. Iata culoarea anului din 2000 pana in 2013!


Minunata retrospectiva culorilor de top din ultimii 13 ani! Cat despre culoarea anului, imi place la nebunie, iar culorile primaverii 2014 contureaza deja in mintea mea show-uri de moda, tinute fashioniste si aparitii prin oras pline de imaginatie, curaj si bineinteles, eleganta!

Cum ti se pare toata aceasta defilare colorata? Ai o culoare care iti place foarte mult?

Este pe gustul tau gama de culori pentru primavara 2014?



Sursa foto: www.pantone.com