... ce este important pentru mine si vreau sa impart cu voi.

sâmbătă, 17 martie 2012

Despre esecuri care maturizeaza si pastile speciale

Am deschis blogul in octombrie 2011 cu convingerea ca, impartasind ce simt si ce imi place, ma ajut pe mine dar si pe voi – eu astern experiente personale pe foaia mea virtuala, voi descoperiti trucuri, idei noi sau stari in care va regasiti. Stiu ca v-am obisnuit cu postari, sa zicem, mai triste, insa postarea asta este tocmai semnul ca urmeaza sa ies din perioada nefasta. Ma gandeam ieri destul de departe si am simtit nevoia sa scriu, iar randurile au curs de la sine despre esecurile si ranile care maturizeaza, care te schimba. In bine.

Fiecare dintre noi am pierdut ceva sau pe cineva la un moment dat si purtam rani in suflet, indiferent de marime, durata, cauza si consecinte. Singura diferenta este ca unii dintre noi le recunosc sau le arata, in timp ce altii le ascund cu dibacie si le ignora din rasputeri. Uneori le iese atat de bine incat reusesc sa se minta pe ei insisi, sa uite si sa se vindece mai repede.

Am observat cum mereu credem ca durerea noastra e cea mai intensa, ca esecul nostru este cel mai rusinos, mai evident. De fapt, oricat de convins ai fi ca existenta ta intr-un moment anume este groaznica, exista intotdeauna o poveste a cuiva, care iti schimba punctele de referinta, facandu-te sa intelegi ca peste orice se poate trece. Nu ai observat cum, dintr-odata, durerea devine parca mai usor de suportat cand cineva iti impartaseste o poveste similara cu a ta sau chiar mai grava? In linii hilare si superflue am numi asta “Sindromul Sa moara si capra vecinului”, dar suntem oameni seriosi si recunoastem senzatia sub numele de empatie.

Nu e nicio rusine sa recunosti ca ai fost ranit, inselat, mintit, parasit... Rusinea nu ar trebui sa fie a ta, ci a celuilalt, doar ca rareori reusesti sa constientizezi asa ceva cand dezamagirea atinge cote nebanuite. Neincrederea, teama sau frica unui sfarsit sunt ca niste otravuri cu reactie lenta – mai intai iti polueaza gandurile, apoi iti macina siguranta si in final, iti rup contactul cu realitatea. Imaginatia ti-o ia razna, incepi sa construiesti situatii alimentate de ce-ar fi putut sa fie si asta doar ca sa iti explici lucruri care au ramas nelamurite.

 In final, multi dintre noi au norocul sa-si administreze antidotul potrivit - o introspectie, un exercitiu de sinceritate cu tine insuti. Iti dai seama ca esecul/rana a fost inca o lectie de viata pentru tine si marele minus nu e al tau, ci al celui care ti-a intors spatele. Asadar, depinde de tine daca traiesti o separare sau o dezamagire ca pe o pierdere majora, de neinlocuit, sau ca pe un semn al inca unei depasiri de sine, inca un pas spre ceva mai bun.

Imi revin in minte lucruri pe care le-am mai scris cu alte ocazii... In primul rand, o postare din noiembrie - Cum e sa te ridici, sa te scuturi de praf si sa schimbi strada. Mi se potriveste  manusa, din nou. In al doilea rand, ceva ce incepusem sa scriu pe profilul meu Facebook - Maturizarea inseamna sa fii propriul tau doctor, un doctor pentru minte si suflet! Ca sa uiti pe cineva sau ceva, faci operatie pe cord deschis sau pe creier... Ca sa nu iti mai pese de orice si oricine, te anesteziezi cu greseli din trecut... Ranile adanci le vindeci in timp cu pastile speciale, ranile usoare le acoperi si uiti de ele si mai sunt ranile de pe care smulgi leucoplastul ca sa le lasi sa respire si sa se vindece... Asadar, eu asta inteleg: cand esti matur, esti propriul tau chirurg, cardiolog, neurolog, anestezist si asistent medical. Daca te-ai inecat intr-un rau de cuvinte tulburi, daca ai mai incasat un croseu-esec sau te-a ranit un glont cu praf amar, doar tu esti in masura sa vii cu cel mai potrivit tratament!

Iar eu... De mai bine de o luna lucrez la fabricarea unei pastile speciale pentru cel mai intens tratament din cate mi-am administrat pana acum. Inca putin si ii gasesc ingredientul magic. Primul pas l-am facut astazi.






Ai si tu o pastila speciala, stiuta doar de tine, pentru tratamente post dezamagire?

8 comentarii:

  1. Nu pot spune decat: frumos scris ! Sa-ti mai ofer raspunsul meu la intrebarea ta? ;)) Banuiesc ca deja sti ce o sa zic ! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Stef :) Cred ca stiu in mare parte care este pastila ta speciala. Si, intr-un fel, ma bucur ca te regasesti in ce am scris, chiar daca asta nu e tocmai de bine, ca sa zic asa :)

      Ștergere
  2. extraordinar! ce sa zic
    sunt mama ta si citind aici ma simt rusinata ca nu pot sa te ajut atit cit as vrea.dar ma simt mandra ca tu gindesti astfel si poti sa te ajuti pe tine!
    iti va fi de folos mai tirziu atunci cind vei avea copii si cind eu nu o sa mai fiu... atit de puternica sa te ajut.poate chiar tu ma vei ajuta si pe mine!bravo!si nu sunt partinitoare .tu stii asta- eu sunt cel mai dur critic al tau!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mami, nu ai de ce sa fii rusinata, fiecare om are lucruri pe care trebuie sa le lamureasca doar cu sine insusi. Oricum, relatia pe care o avem noi nu o au multe mame cu fiicele lor. Stiu ca tu mereu imi spui cand gresesc, asa ca iti multumesc pentru tot, mai ales pentru ca esti mandra de mine :) Te iubesc.

      Ștergere
    2. esti o fata deosebita Raluca....chiar nu stiu cui semeni atit de desteapta si mai ales ..cuminte...

      felicitari!

      Ștergere
    3. Multumesc ptr aprecieri :) Seman cu parintii mei, sunt sigura :P

      Ștergere
    4. Viata este frumoasa si fiecare clipa merita traita cu intensitate maxima. In timp, iti vei aminti doar momentele placute.
      Felicitari doamna "mama" pentru cuvinte, dar mai ales, pentru fiica!

      Ștergere
    5. Domnule Rusu, va multumesc pentru indemnul plin de adevar pe care mi-l dati, experienta de viata isi spune cuvantul mereu. Va multumim pentru aprecieri, suntem norocosi cu totii daca ne inconjuram de cuvinte frumoase, atat eu pe blog, cat si dvs. pe blogul personal.

      Ștergere